Am descoperit de curând legătura între Ghandi şi gender issues, pasiunea mea. Mi s-a părut extrem de interesant ce am aflat, chiar dacă nu îi îmbrăţişez întru totul opiniile. Este însă frumos crezul lui şi uimitor mai ales cât de intens l-a trăit. Singtagma “cu trup şi suflet” i se potriveşte literalmente.
Ghandi a înţeles că perfecţiunea vine din îmbinarea femininului cu masculinul, îmbinare posibilă nu doar prin doi oameni, ci şi în interiorul fiecărui om. Fiecare om le are pe amândouă, dar în proporţii diferite. Ghandi a ales să devină un om mai bun dezvoltându-şi în mod conştient latura feminină, aşa cum a înţeles-o el. Mai mult, în istoria lumii, Ghandi este probabil singurul politician bărbat care a făcut din feminitate o strategie politică. Ghandi a văzut în încorporarea calităţilor feminine soluţia eliberării şi schimbării naţiunii indiene – preluând din ele principiul non-violenţei şi rezistenţei pasive. Nu întâmplător am spus “în-corporare”: el chiar şi-a folosit corpul pentru a-şi ilustra crezul. Pe do parte, a devenit asemenea săracilor: întors de la studii din occdient, s-a dezbrăcat de costum şi şi-a promovat politica la bustul gol, şocând nu doar vestul, ci şi indienii din clasa de sus, din care provenea. Pe de altă parte, şi-a pus frâu masculinităţii silindu-se să trăiască în abstinenţă sexuală, pentru că vedea în actul sexual masculin un act de cucerire şi expansiune. Dar în loc să se izoleze de femei, aşa cum fac călugării care leagă feminitatea de ispită şi de slăbiciune, el s-a înconjurat de femei, oricât de greu i-a fost să păşească pe această “lamă tăioasă” a abstinenţei impuse.
Ghandi despre violenţa domestică
Un interesant fapt biografic: prima sa relaţie cu o femeie a fost una conservatoare. La 13 ani când s-a căsătorit cu Kasturba a intrat în rolul soţului dominant, singurul posibil de conceput în tradiţia indiană de până atunci. A avut însă parte de o soţie care i-a ţinut piept, într-un mod pe care l-a interpretat întâi ca încăpăţânare, iar apoi l-a înţeles drept curaj moral. După cum mărturiseşte Ghandi, atunci când i-a provocat suferinţă fizică soţiei lui, ea i-a strigat: “N-ai deloc ruşine? Chiar trebuie să uiţi de tine într-aşa măsură?” Iată ce scria mai târziu Ghandi despre violenţa împotriva femeii:
"Of all the evils for which man has made himself responsible, none is so degrading, so shocking or so brutal as his abuse of the better half of humanity - to me, the female sex, not the weaker sex. It is the nobler of the two, for it is even today the embodiment of sacrifice, silent suffering, humility, faith and knowledge."
Cred că mai multe organizaţii ar putea să-I folosească imaginea, atât în educarea femeilor, cât şi în educarea bărbaţilor - mai puţin partea cu abstinenţa, desigur !!!
Ghandi a înţeles că perfecţiunea vine din îmbinarea femininului cu masculinul, îmbinare posibilă nu doar prin doi oameni, ci şi în interiorul fiecărui om. Fiecare om le are pe amândouă, dar în proporţii diferite. Ghandi a ales să devină un om mai bun dezvoltându-şi în mod conştient latura feminină, aşa cum a înţeles-o el. Mai mult, în istoria lumii, Ghandi este probabil singurul politician bărbat care a făcut din feminitate o strategie politică. Ghandi a văzut în încorporarea calităţilor feminine soluţia eliberării şi schimbării naţiunii indiene – preluând din ele principiul non-violenţei şi rezistenţei pasive. Nu întâmplător am spus “în-corporare”: el chiar şi-a folosit corpul pentru a-şi ilustra crezul. Pe do parte, a devenit asemenea săracilor: întors de la studii din occdient, s-a dezbrăcat de costum şi şi-a promovat politica la bustul gol, şocând nu doar vestul, ci şi indienii din clasa de sus, din care provenea. Pe de altă parte, şi-a pus frâu masculinităţii silindu-se să trăiască în abstinenţă sexuală, pentru că vedea în actul sexual masculin un act de cucerire şi expansiune. Dar în loc să se izoleze de femei, aşa cum fac călugării care leagă feminitatea de ispită şi de slăbiciune, el s-a înconjurat de femei, oricât de greu i-a fost să păşească pe această “lamă tăioasă” a abstinenţei impuse.
Ghandi despre violenţa domestică
Un interesant fapt biografic: prima sa relaţie cu o femeie a fost una conservatoare. La 13 ani când s-a căsătorit cu Kasturba a intrat în rolul soţului dominant, singurul posibil de conceput în tradiţia indiană de până atunci. A avut însă parte de o soţie care i-a ţinut piept, într-un mod pe care l-a interpretat întâi ca încăpăţânare, iar apoi l-a înţeles drept curaj moral. După cum mărturiseşte Ghandi, atunci când i-a provocat suferinţă fizică soţiei lui, ea i-a strigat: “N-ai deloc ruşine? Chiar trebuie să uiţi de tine într-aşa măsură?” Iată ce scria mai târziu Ghandi despre violenţa împotriva femeii:
"Of all the evils for which man has made himself responsible, none is so degrading, so shocking or so brutal as his abuse of the better half of humanity - to me, the female sex, not the weaker sex. It is the nobler of the two, for it is even today the embodiment of sacrifice, silent suffering, humility, faith and knowledge."
Cred că mai multe organizaţii ar putea să-I folosească imaginea, atât în educarea femeilor, cât şi în educarea bărbaţilor - mai puţin partea cu abstinenţa, desigur !!!
